POEZIA BLOGURILOR: Lulu, o olteancă, a devenit astăzi, prima poetă a http://www.elenaudrea.ro/blog, dând naştere unui nou curent literar

10/10/2009 at 7:04 PM (Uncategorized)

În deplin acord cu solicitările, mai mult decât pertinente, ale unor comentatori, de aici, dar şi în deplină concordanţă cu recentul succes pe plan mondial, al poetei de origină română, care însă trăieşte în Germania, Herta Muller, exprimarea poetică, a prins, recent, o amploare fără precedent. Toată lumea vorbeşte în versuri, se înjură ritmat, se exteriorizează poetic şi se îndrăgosteşte dulceag în catrene, semn că tensiunile şi criza nu ne mai afectează. Sau nu aşa de tare încât să nu reacţionăm puţin mai melodic şi mai ritmat. Cum nu am răbdare să citesc poezie prea multă şi nici urechea muzicală nu e chiar funcţională deloc, mă mulţumesc să aduc în atenţia tuturor o nouă poetă cu un nou gen de artă în materie. Ea se numeşte simplu, Lulu şi e din Craiova. O să mai auziţi de ea.

În premieră, dar probabil şi incitată moral de Nobelul pentru literatură, de care aminteam mai sus, ea a făcut o analiză, în ritm poetic, nu de samba, a comentatorilor de pe blogul prietenei sale, Elena Udrea, deocamdată doar dublu ministru al Turismului şi Mediului, după părerea mea, posibil viitor premier sau şef de stat. Vă redau, mai jos, creaţia literară de astăzi a poetei şi vă las să comentaţi, cât şi cum vreţi. Numai să nu vă mai jucaţi cu ratingurile, prea tare, că nu o să pot aprecia care poezie sau care comentariu e bun şi care nu. La altele mă pricep, dar la asta nu.

 

 Lulu, către oricare audienţă: „Dragii mei, dacă am stâlcit-o, pe ici pe colo, să mă iertaţi”.
 
Încep cu Gabi

Înăltuţă, frumuşică, sprintenă şi “afurisită”
ageră la minţişoară
de ne doare când coboară
şi pe blog ni se arată
aprigă şi-nvolburată
dar cu dulcea-i vorbuliţă, ne înmoaie şi ne-alintă
cu un semn emoticon
şi dispare cu rezon

Acum să încerc, pentru Mădălina
 
Tolerantă, răbdătoare
până o punem la ‘ncercare
şi atunci ne sare “banul”
de uităm şi al cui e neamul
Invizibilă mereu
sare peste heleşteu
drept pe blog ni se arată
Cu Adminul ca o poartă
Poarta blogului închide
celui ce nu se cuvine
printre lume să aspire
până la o revenire …

Ei, Moro acu’ să văd ce-mi poate mintea…

Cu pamfletul stai cam bine
nu ca ăla de “pe vine”…
faci ce faci şi o dai bine
ai idei şi se cuvine să le dai fără asprime
elegant dar sfidător
arăţi la popor, cum stă treaba pe “ogor”
coerenţa te-nfăşoară, te cuprinde şi coboară
şi sub MORO când şi când
botezat aşa, zicând
doar apare o prinţişoară
să-ţi alinte nickul doară
Prinţul Moro să nu moară
veşnic să ne spună în doară,
trăiţi bine prinţişoară, ca la “moară”

Cu Zapa mi-e cam frică…

Uragan, să-i zic lu’ Zapa?
nu, că-i cam pică şapca, dacă suflă precum fapta
şi pe blog aduce apa
vine, râde şi ne spune cum e pe “altă’ lume
dar la noi e cu Băsescu şi ne arde precum ţestu’
dacă-ncerci să spui ceva,
vine Zapa ca furtuna şi te pune în totuna
că eşti comunist sadea
cu tichie epoleţi, de-ţi vine să te-nbeti…

Hi hihihi Puiuuuuuuuu ia să vedem …

şugubăţ şi iubăreţ,
prinde vorba după deţ
arde dar se stinge preţ
de o zi sau multe dăţi
când apare cu umor, face linişte uşor
critică după masură, râde după cotitură
la el găseşti usor
o vorbă de dor şi una de mamă
de-ţi vine de o karmă…

Cam greu cu Andrei da’ încerc…

ziarist, afacerist, pescar ocazional
cu dolar la buzunar
ne învată cum se face
să scăpăm de carapace
în America plecat
uite că nu ne-a lăsat
deşi e plecat la ocean aterizat, cu briza ‘nvăţat
cu berea lângă el, să facem ca el
cam greu mon cher,
că n-avem criter, că murim de foame, după toane
c’ aşa vor destepţii, plini de inepţii
să n’ avem pretenţii…
dar tu amice, dă bice, dolar să-ţi pice
că noi om zice: bravo amice

Argus , mda greu, greu…

Dacă a tunat şi-a fulgerat,
a scăpărat argumentat-
argus a postat, liniştea s-a lăsat
de matroz spune ce nu e în lume,
de fapte vorbeşte şi ne ‘ncruceşte
acuze stârneşte, dovezi stăpâneşte,
de alţii făcute şi date nevrute
dacă-i vorbeşti să-i fii pe măsură
că altfel „te‘njură” ….
vrea dialog cu cine-i pe blog
dar dacă eşti slab, du-te la bal…

Amigo Lorenzo…

Spania cunoaşte, dar ce ne paşte?
vine în ţară şi caută iară
să prindă un fir de tânăr cu ’şpir”
pdl îl paşte politica-i naşte
sorţi de izbândă,
tânăr fiind, aprig la minte, luptă cuminte
fără să ceară, decât să apară
şi la noi în ţară
ce el a văzut pe unde a “bătut”
drumuri straine…

Cenushares…greu….

Când femeie, când bărbat
nu s-a lăsat de corectat
nu-i scapă nimic, parcă-i sortit
să traim un pic, cu frica de nick
cenush îşi spune, ne arde cum pune
de un foc cenuşiu, cu scrum auriu
pe blog parcă-i pârlog
cenusha vine, ne arde bine
pleacă şi vine, ne arde bine,
obsesiv ne spune
că “numitul” cade, deşi nu crede, ea tot ne arde
mamă chinuită,
sobă cu plită, cenuşa în vatră, mâncare să facă
şi apoi “adapă” bunătăţi de pe vatră.

Na că o făcui! 

Administrator:
Foarte bune  !
Mulţumesc Lulu!