O FEMEIE CU REACŢIE … NORMALĂ
Încerc, aşa cum am spus, să fac din acest blog, un punct de întâlnire a cât mai multe lumi, personalităţi şi experienţe. Nu în mod întâmplător, am ales o imagine cu un reprezentant al lumii normale, adică eu, alături de unul, mai demn, al celei ce trăieşte sub ape. Fondul imaginii fiind verde, este sugestiv în privinţa libertăţii şi acordului în exprimarea celor mai diverse puncte de vedere, umorul de calitate fiind un plus al comentariilor, din confruntarea lor, aşteptând să apară idei noi.
Citind ieri, pe blogul Simonei, experienţa traumatică de care a beneficiat cu ocazia unui simplu drum cu taxiul prin Bucureşti, urmată imediat de pepenele umplut cu apă, ca să tragă mai greu la cântar, al lui Ioan T Morar, am zis să nu mă las şi am plecat să caut şi eu ceva, p’aici prin cartier. Nu am avut noroc de experienţe asemănătoare, din contră, am descoperit, pe plaja Jones Beach, aproape instantaneu, o altă lume. Am parcat, în parcarea din apropiere de intrarea în Cap Tree National Rezervation Park, lângă plajă. Aşa cum stă bine oricui atunci când vine să respire aer proaspăt de ocean, mi-am aprins o tigare. Am văzut, pe un doc micuţ din lemn, un pescar trăgând spre mal ceva. Am făcut câţiva paşi să mă dumiresc dacă merită atenţie sau nu. Omul a scos un calcan, cam de 2 kg. Frumuşel, după părerea mea. Numai că la mică distanţă, pe acel doc, era şi o pescuitoare blondă, frumuşică, full options cum se spune, care şi ea constituia pentu mine cel puţin, un punct de atracţie al acelei plaje, relativ goale.
Era vineri, pe la ora când lumea se întorce de la muncă. A venit blonda, aşa cum se obişnuieşte, să vadă captura. A întrebat, uşor înţepat, nu e prea mic peştele ăla? Apoi a plecat spre undiţa ei, să verifice râma de plastic, cu care niciodată nu putea să prindă nimic. Probabil că scopul ei era să admire peisajul, dintre cele două insule înguste din sudul Long Island. Nu am terminat de zâmbit, că s-a întors. Definitely that fish is too small ! a spus ea, privind la calcanul care se zbătea, din când în când pe jos. La câteva minute, iritată, cam aşa cum cred că era Simona când a aflat că taximetristul ei nu cunoaşte oraşul şi nu are nici hartă, neprimind nici un răspuns, femeia a venit din nou, lângă mine. It is suposed to have 18 inches. Do you want to keep it? Pescarul, cu trăsături de chinez prosper, a făcut pe diplomatul, mai exact pe prostul, a tăcut, sperând să păstreze peştele, spre deliciul familiei. La următoarea vizită a femeii frumoase, a tăcut şi ea, dar aruncat peştele omului inapoi în ocean. Era aproape pe moarte, a justificat ea, împăciuitor gestul. A mai spus că nu este necesar permis de pescuit în apele oceanului, dar că toată lumea este obligată să respecte dimensiunile minime ale peştilor pe care doreşte să-i păstreze. Asta e legea, se face şi pârnaie pentru nerespectarea ei. Era suficient să dea un telefon la Wildlife Protection Service şi omul nu mai pescuia, multă vreme calcan şi plătea amenzi, cât nu face, motiv pentru care nu a schiţat nici un gest. După ce a redat viaţa acelui peşte, frumoasa femeie avea aerul că a învins pe cineva care fura din viitorul copiilor săi, pe care nu am aflat, încă, dacă îi are sau intenţionează să îi producă. Cert este că după câteva minute, următorul peşte subdimensionat prins de chinez, a fost aruncat imediat în apă. Spiritul civic al tuturor americanilor, care reacţionează imediat, cu orice risc, atunci când ceva nu este corect, face ca pe tot teritoriul Statelor Unite, toate apele să fie pline de peşte. Şi tot aşa vor rămâne. Am meditat puţin la gestul femeii, am ajuns la concluzia că, poate şi eu aş fi făcut ca şi chinezul, ceea ce nu o să se mai întâmple în viitor. Demnitatea şi înălţimea morală a femeii, cât şi a momentului, m-a făcut să privesc, câteva minute, spre alte zone de pe plajă. Am remarcat, la un moment dat, că nimeni nu făcea efectiv plajă, toată lumea avea o activitate. Jucau volei, cântau la chitară, pescuiau, făceau jogging, etc. Atunci mi-am zis să fac şi eu ceva. Am plecat spre un restaurant cu fructe de mare şi bere şi am făcut şi eu, timp de câteva ore, ce făcea toată lumea acolo. Nu-mi ieşea din minte ce a făcut femeia aia. Pe când o să pot citi astfel de chestii şi pe blogurile menţionate mai sus?
***** INVESTIGATIONS MEDIA ***** 