Calci pe subiecte ca pe dude. Desigur în România

07/21/2009 at 10:20 AM (Uncategorized) (, , , , , , , , , , , )

Pentru ziarişti, România este un paradis. Mărfuri de presă, subiecte fulminante, la tot pasul. Calci pe ele ca pe dude. La piaţă, în autobuze, trenuri, metrouri sau la volanul propriei maşini, in magazine, pieţe şi oboare, în supermarketuri sau la frizerii, la conferinţe de presă ca şi la toate instituţiile de stat, peste tot, ştirile şi temele de investigaţii şi anchete de reporteri speciali, te lovesc din toate direcţiile. E drept că toată lumea, de la cel mai umil funcţionar public, până la cel mai înalt demnitar, se străduieşte, clipă de clipă, să intre, din rutină, în istorie. Nu numai din acest punct de vedere. Nici nu ştiu şi nici nu pare a fi de înţeles, de ce marii analişti ai presei moguleştene, se încrâncenează doar pe comentatul comentariilor şi punctelor de vedere exprimate exclusiv pe ecranul televizoarelor. Probabil că este mai comod sau este mai rentabil financiar. Treaba lor, pe mine nu mă interesează.

Pe noul blog al Simonei Ionescu, http://www.simonaionescu.ro  , o fostă şefă a mea, pentru care am tot respectul, citesc, printre rânduri, indignare şi protest, din cauza faptului că, deja, în nici jumătate de an, din miliardele de euro ce stau să vină în România, politicienii, iuţi de mână, au reuşit să fure, cam 25 de milioane de dolari. Un mizilic, de sub 2%, o arvună, ar putea să aprecieze nostalgicii. Cum libertatea presei a trecut de la forma pur teoretică, la existenţa legală, cât şi reală, doar elucidarea şi publicarea amănuntelor, în serial, ale acestui  subiect, ar putea să ofere activitate rodnică unei echipe de ziarişti, cel puţin pentru următori 5 ani, în care Traian Băsescu o să mai fie şef de stat. Eu aş opta pentru o amplă campanie, până la depistarea ultimului cent din cele 25 de milioane de dolari. Pe parcurs, aş face eu cumva să mai rămână cam 24, dar tot e ceva, nu?

Pentru o mai bună percepere  a dimensiunii şi a realităţii din România, aş menţiona, faimosul cotidian american The New York Times, ediţia de duminică, aflat în mare criză de subiecte, în ciuda faimei sale şi a tirajului său de nivel mondial. Pe prima pagină, subiectul principal era o ştire, sau o aşa zisă ştire, dacă scopul real nu era publicitatea mascată, referitoare la faptul că americanii au început să-şi transmită textele pe bloguri, de la volanul maşinii, aflate în mişcare, la mare viteză. Pentru o mai bună credibilitate, sub titlul cules cu litere mari, cum spuneam, pe frontispiciul primei pagini a importantului cotidian, alături de o ştire insignifiantă a schimbării de stil a preşedintelui Obama, era o fotografie, în care, în stânga volanului, alături de el, o mână albă ţinea un aparat micuţ, cu taste şi mai micuţe, iar alta, butona ceva acolo. Precizez, că şi soferii americani sunt prevăzuţi, ca şi românii, tot cu două mâini. Viteza la indicatoarele de bord era de 65 de mile pe oră, adică 110-120 de kilometri pe oră, iar o mână neagră, ţinea direcţia, cu 2 degete atârnate uşor la baza volanului. Evident, de pe scaunul din dreapta. Nu am mai citit articolul, că nu mai era cazul, dar, modul în care a fost paginat, denotă evident, lipsa de subiecte de interes major, ceea ce plasează România pe poziţii net superioare, faţă de amărâtele State Unite ale Americii, la acest important factor de interes al vieţii sociale. Şi totuşi, românii sunt cei care se vaită. Personal, eu aş aduce osanale magnificei clase politce cât şi întregii magistraturi, de pe plaiurile mioritice. Are cineva alte jsutificări, favorabile românilor?

Anunțuri

Legătură permanentă 11 comentarii