Comunicat al Consulatului General pentru românii din America

12/03/2009 at 7:49 PM (Uncategorized) (, , , , , , , , , , )

La scurt timp după finalizarea confruntării televizate dintre cei doi candidaţi rămaşi în cursa pentru fotoliul prezidenţial, Traian Băsescu şi Mircea Geoană, de la Consulatul General al României la New York, Andreea Ioana Berechet, consul general adjunct, remite românilor stabiliţi sau aflaţi temporar în Statele Unite, un interesant comunicat de presă. Pentru că alegerea preşedintelui României este apreciată ca o datorie fundamentală, extrem de importantă pentru toţi românii, distinsul diplomat, a oferit recomandări ale Ministerului Afacacerilor Externe, pentru ca nimeni să nu comită erori, atunci când se află singur cu ştampila în mână şi o pune pe buletinul de vot. 

Probabil că diferenţa dintre cei doi candidaţi o să fie destul de mică, semn al divizării societăţii româneşti, context în care fiecare vot poate să fie decisiv şi este foarte rău să alegem un preşedinte din greşeală. Erorile fond, conduc spre erori de formă. Şi este vital să nu greşim, în mod categoric acum, când se prefigurează o speranţă. La fel ca şi mine, cred că marea majoritate a românilor, au deja conturat în minte, profilul celui pe care îl doresc preşedinte. Mai important pentru conştiinţa şi prestigiul fiecăruia dintre noi, decât unul sau altul dintre cei doi candidaţi, este să ne exprimăm totuşi votul. Să ne facem datoria. Viaţa nu o să fie imediat mai bună sau mai rea, dar ea trebuie să reintre în normalitate lumii contemporane. Să înceapă să devină eficientă, poate prestigioasă şi în orice caz demnă şi decentă. România să nu mai fie apreciată ca o ţară cu cote ridicate la toti parametri negativi din lume. Românii de pretutindeni să se poată reîntoarce acasă, într-o ţară care să funcţioneze, în care să fie respectaţi, într-o ţară liberă şi modernă. Să fie un zâmbet şi dacă se poate o stare cât mai aproape de fericire.

Apreciez acest vot ca un semn de respect pentru propria demnitate a fiecăruia dintre români şi în acest context apreciez interesul doamnei Andreea Berechet de a atrage atenţia asupra procedurii de vot, pentru a se evita erorile.

În orice caz, o problemă este clară, la nivel naţional şi ea a fost votată favorabil de 88% dintre români. Este vorba despre recunoaşterea generală a faptului că marele duşman al poporului român a devenit, deja de mult prea mult timp, clasa politică românească, reprezentată la nivel de vârf de Parlamentul României. Această instituţie fundamentală a democraţiei, prin acţiuni concertate a unui număr considerabil de reprezentanţi ai săi, a compromis însăşi esenţa democraţiei şi toate noţiunile de economie de piaţă. Aleşii împart privilegii, averi şi funcţii după bunul plac şi fără nici un criteriu. Se comportă discreţionar, drumul românilor fiind spre societatea sclavagistă modernă şi multilateral dezvoltată.

Este evident că unul dintre candidaţi promite o reformă totală în acest sens, iar celălalt s-a opus cu mare înverşunare acestui proiect şi oricărei iniţiative de revenire la normalitate. Dacă tot a devenit obligatoriu, prin referendum, acest candidat a minţit, din nou, că el s-a ocupat şi că o să se ocupe de acest aspect, imediat, urmând să modifice radical Constituţia şi legile de funcţionare al clasei politice. Minciuni sfruntate, acţiunile sale fiind înverşunat contrare actualei poziţii pe care o adoptă numai şi numai obligat de votul dat de români cu ocazia referendumului pentru un Parlament Unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Cu el, acest proces o să dureze etern şi o să aducă, la presiuni viitoare, modificări fără substanţă. Cu acesta, peste 5 ani, situaţia o să devină şi mai dezastruoasă. Cei care îl cred o să îl voteze, iar ceilalţi o să voteze celălalt candidat care spune că trebuie eliminate absolut toate privilegiile parlamentarilor şi demnitarilor iar sistemul reformat din temelii. Este esenţial, mai spune el. Deci, atenţie mare cu cine votăm, cum votăm şi să nu uităm, de ce votăm. Este, dincolo de toate, vorba despre viaţa noastră şi trebuie să recunoaştem că am vândut-o, la fiecare tur de scrutin, pe nimic, ca pe vite în târg.

Recomandări MAE privind

alegerile prezidenţiale

Procedura de vot pentru turul doi – Duminică 6 Decembrie

 

 

Ministerul Afacerilor Externe vă informează că procedura de vot aferentă turului doi al alegerilor prezidenţiale din 6 decembrie 2009 este următoarea (conform legii 370/2004 cu modificările şi completările ulterioare):

Alegătorul merge la secţia de votare şi prezintă actul de identitate valabil spre verificare biroului electoral al secţiei de votare. 

Pot vota toţi cetăţenii români aflaţi în străinătate (inclusiv turiştii), care au implinit 18 ani pana in ziua alegerilor inclusiv, pe baza următoarelor documente prevăzute de lege, cu conditia ca acestea sa fie valabile:

 

Ø     cartea de identitate; cartea de identitate provizorie; buletinul de identitate;

Ø     paşaportul simplu; paşaportul simplu electronic; paşaportul simplu temporar;

Ø     paşaportul diplomatic; paşaportul diplomatic electronic; paşaportul de serviciu; paşaportul de serviciu electronic

Ø     titlu de calatorie.

 Alegătorul va completa un formular al declaraţiei pe proprie răspundere pentru alegerile prezidenţiale privind faptul că nu a mai votat şi nu va mai vota la altă secţie de votare.  

Preşedintele biroului electoral al secţiei de votare sau membrul desemnat de acesta va înscrie alegătorul pe un tabel electoral (îi sunt trecute toate datele personale – numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul, tipul, seria şi numărul actului de identitate) şi unde alegătorul semnează.  

În baza semnăturii în tabel, alegătorul va primi o ştampilă cu menţiunea „VOTAT” şi un buletin de vot, destinat alegerii Preşedintelui României.

 

Apoi, alegătorul intră în cabina de vot şi votează. Alegătorii votează separat în cabine închise, aplicând ştampila cu menţiunea „VOTAT” înăuntrul patrulaterului care cuprinde prenumele şi numele candidatului pe care îl votează. 

După ce au votat, alegătorii vor îndoi buletinul de vot, astfel încât pagina netipărită care poartă ştampila de control să rămână în afară şi îl vor introduce în urnă, având grijă să nu se deschidă. Îndoirea greşită a buletinului nu atrage nulitatea acestuia.

 

Ştampila încredinţată pentru votare se restituie preşedintelui sau acelor membri ai biroului electoral al secţiei de votare desemnaţi de acesta care aplică pe actul de identitate al alegătorului ştampila cu menţiunea „VOTAT” sau un timbru autocolant, după caz.

 

Consulatul General al Romaniei la New York organizează secţii  de  votare la :

– New York (573-577 Third Avenue, New York, NY 10016)

– Bridgeport (Casa parohiala a bisericii „Sf.Dumitru” 500 Sport Hill Road Easton, CT 06612)

– Philadelphia (Biserica Sfanta Treime 723 North Bodine Street, Philadelphia, PA 19123-2913)

– Boston (Hotel Le Meridien Cambridge, 20 Sidney Street, Cambridge, Massachusetts 02139)

Pentru restul statelor americane se votează în aceleaşi secţii ca şi la primul tur de scrutin. Mai jos, în postarea de la data respectivă, românii-americani au o listă cu adresele unde pot vota.

 Mai multe informaţii privind desfăşurarea turului doi al alegerilor pentru Preşedintele României în străinătate se pot regăsi pe site-ul MAE, la secţiunea special dedicată acestora: http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=40633.

Legătură permanentă 6 comentarii

Din ciclul pensiile de lux si beneficiarii lor – Lipat Varabiev, un fost campion mondial si poliţist cu grad mare

10/07/2009 at 12:26 PM (Uncategorized) (, , , , , , , , , )

Lipat Varabiev

La început de spritz de seară

Chestiunea pare complicată, dar este mai simplă decât pare. Dacă nu mai sunt bani, plata în continuare a pensiilor, din banii alocaţi altor categorii de probleme sau, în cel mai probabil caz, al investiţiilor, face rău întregii societăţi. Nivelul redus al banilor oferiţi de societate celor bătrâni este în primul rând o consecinţă a nemuncii sau a slabei eficiente a muncii, din ultima jumătate de secol, în România. Ai produs puţin spre deloc, primeşti în consecinţă. Renunţarea la investiţii este echivalentul renunţării la viitor, la un viitor mai bun. Mărirea impozitelor, oricum exagerat de mari şi acum, impuse sectorului privat, este o mare nedreptate şi este total contraproductivă. Raportul de 1 la 100 între pensiile celor amărâţi, care aşa cum au lucrat ei, bine, prost, inutil, sau ineficient şi cele ale celor care îi păzeau, pentru orice eventualitate, dar mai ales pentru orice evadar, sau, care, mai nou, sunt în fruntea bucatelor, sub acoperirea eternei griji faţă de patrie, este disproportionat de mare şi este o mare injustiţie. Toată lumea, în aceste zile vorbeşte de pensiile de lux. În proporţie de 99%, românii se pronunţă în favoarea eliminării lor, dar nu prea face nimeni o cazuistică, o prezentare în amănunt a acestei probleme, pentru a putea judeca, în cunoştinţă de cauză şi la obiect, cine sunt beneficiarii acestor privilegii de tip comunist, care nu mai au ce căuta într-o societate liberă şi democratică. O să încep eu să prezint profilul unui astfel de beneficiar şi aştept şi de la cei care citesc blogul, alte cazuri în vederea mediatizării. Încep deci, cu o fostă glorie a sportului, un multiplu campion european şi mondial, de talie poate mai mare decât recunoscutul Ivan Patzaichin, care are două pensii totalizând 3000 de dolari, pe care o primea pe un card Bank Post, aici în America. Lipat Varabiev, ca despre el e vorba, a câştigat nenumărate campionate mondiale şi europene la canoe, dar în probe de fond, de până la 10 000 de metri. Ori, cum este plictisitor să urmăreşti o oră pe cineva care dă din vâsle, lumea a uitat de personaj, pe cânt sprinerul Ivan este extrem de cunoscut. De fapt cei doi sunt prieteni şi prin asociaţia canoiştilor, anual, la cupa Dinamo, îşi reînoiesc legătura trainică pe care o au cu Ion Iliescu. Dar să revin la chestiunea pensiilor şi privilegiilor acordate, cu mână largă de autorităţile comuniste, cât şi de cele oarecum democratice, până în ziua de astăzi. Din cele spuse de Lipat, cam la fiecare eveniment sportiv de talie internaţională câştigat, statul, pe atunci unic, îi cadorisea pe laureaţi cu câte o proprietate imobiliară, nu atât pentru meritul sportiv, cât mai ales pentru ridicarea prestigiului socialismului în lume. Acest campion mondial trebuia să muncească şi el undeva, aşa că a intrat în rândurile miliţiei, iar la fiecare victorie internaţională, prin încălcarea legilor şi regulamentelor vremii respective, înainte de termen era mereu avansat în grad. De la un simplu subofiţer prin anii 70 a ajuns colonel prin anii 80. După cum susţine a fost comandant sau comandant adjunct al Şcolii de Miliţie din şoseaua Olteniţei, iar ulterior a ieşit la pensie din postul de şef al Poliţiei Deltei Dunării. Tot potrivit celor declarate de el, nu a făcut nici un fel de şcoală de specialitate şi nu a arestat nicodată pe nimeni, şpaga în peşte fiind pasiunea sa. Recunoaşte că nu a făcut nimic în poliţia română, dar a trăit bine, valorificând o parte din numeroasele proprietăţi dobândite în anii de glorie, proprietăţi imobiliare şi terenuri. Ca orice lipovean, pasiunea pentru băutură, în exces extrem, a făcut din el un personaj plăcut, tot după cum spune, încă de pe vremea cantonamentelor de coniac-canoe. A desăvârşit acest viciu, aici reuşind performanţa de a amesteca, seara, cam un litru jumate de tequila cu nişte whisky, în alternanţă cu vin şi bere. Seară de seară dacă avea posibilitatea. Posibilitatea fizică de a procura băutură, nu materială, care era asigurată de cei 3000 de dolari care o dată pe lună îi intrau în cont. A ajuns în America, datorită faptului că fetele lui s-au măritat cu doi israelieni bogaţi şi a venit să locuiască împreună cu familia. Cum băutura a făcut să nu reuşească să înveţe nici un cuvânt în limba engleză timp de cinci ani, viaţa lui era oarecum stresantă pentru că nu reuşea să înţeleagă mai nimic. Familia lui a sesizat deviaţiile comportamentale ale fostei glorii a sportului şi a încercat tot felul de măsuri. Fără mari succese. Lipat a decis să meargă la muncă, în construcţii, curăţenie, oriunde numai să fie departe de familie, pentru a mai face un ban în plus. Motivul real era că dorea să fie beat 24 de ore din 24, dacă se putea. A lucrat pe undeva pe o scară, a căzut şi a venit acasă cu o mână ruptă. A dat în judectă angajatorul şi pentru neglijenţa acestuia care a permis ca un om băut să se urce pe scară, a câstigat în instanţă, bani cu care a cumpărat un apartament în Manhattan. Nu mai continui, cu alte aventuri din ţara tuturor posibilităţilor ale acestui pensionar ieşit la pensie din Poliţia României democratice, cu o pensie de 1500 de dolari şi cu o pensie viageră pentru merite aduse socialismului, de încă 1500 de dolari, dar vă asigur că sunt multe. Ultima s-a petrecut în această vară. Împreună cu familia, dar la insistenţele acesteia, a achiziţionat, undeva la 100 de mile de New York, o vilă superbă de vacanţă. dar la mai mult de 10 mile distanţă de orice punct de unde se poate cumpăra alcool. A fost mutat acolo şi i s-au încredinţat tot felul de trebuşoare care să-l ţină ocupat şi să nu se plictisească. Nu a funcţionat nici această chestiune, deoarece, fiind singur acasă toată săptămâna, mai puţin în weekend, acesta suna la tot felul de prieteni români şi îi invita la un grătar la vila lui de lux şi îi ruga, în drum să facă şi aprovizionarea cu lichidele de rigoare. Când din nou s-a pus problema stopării băuturii, a plecat în România, după cum spune pentru a ajunge la zi cu şpăgile din cauza cărora, pensiile nu îi mai intrau în cont de câteva luni. Era imperativ să rezolve această problemă, a contiunităţii pensiei de lux, aşa că acum nu mai ştiu nimic de el, cu excepţia faptului că nelipsita şpagă se plăteşte contabilei şefe, care dispune transferul pe carduri a banilor pentru fostele glorii ale sportului, care trăiesc peste hotare. Mai ştiu sigur că face toate eforturile pentru a-şi menţine privilegiile şi rămâne ca voi cei din ţară să mai aflaţi amănunte. Îl puteţi recunoaşte, în ciuda privirii tulburi din cele două fotografii pe care le pun aici. Aştept noutăţi, dar aveţi grijă, este extrem de viclean, pe mine aproape a reuşit să mă ducă afirmând, corect de altffel, că în România nu o să se poată face nimic bun până când securiştii ca el şi comuniştii nu vor părăsii total puterea.

Legătură permanentă 41 comentarii