Bucureşti un oraş din ce în ce mai murdar

12/28/2009 at 8:57 AM (Uncategorized) (, , , , )

Se spune că, la fel ca şi America, România este şi ea, o ţară a tuturor posibilităţilor. În unele aspecte chiar este, însă nu în toate. Spun eu, cu părere de rău. Revenit după aproape 10 ani, timp în care am locuit în circa 20 de state americane, din sudul extrem, în nordul marilor lacuri, din extremitatea estică a New Yorkului, pe coasta Pacificului, constat mari diferenţe faţă de „romanticul” nostru Bucureşti. Unele pot să fie remediate, puţine se încearcă a se îndrepta, altele însă observ că nici măcar nu se iau în calcul. Experienţa americană şi în general a celor care au trăit în străinătate este apreciată de toată lumea, de la autorităţi, până la cei mai ignoranţi dintre români. Văd însă că ea este doar teoretică, este doar un argument de discuţii banale, fără sens şi fără utilitate. Fără finalitate practică. Iată un prim exemplu comparativ. Sugestiv şi util.

De la primele ieşiri prin oraş, am văzut că nu există nici un semn care să oblige maşinile parcate pe ambele laterale ale străzilor, să facă loc autorităţilor Primăriei sau firmelor de specialitate, pentru a putea curăţa strada. Asta denotă că niciodată, dar absolut niciodată, curăţenia, măturatul, ca să nu exagerez cu aspiratul prafului, frunzelor sau resturilor de la ţigări, hârtiuţelor ori resturilor mărunte ori spălarea străzii, se poate face efectiv. Din cauză că, încălecate pe trotuar sau la marginea acestuia, maşinile bucureştenilor -în stare de funcţionare sau scoaze din uz- ocupă permanent spaţiul care trebuie curăţat. În timp, în ani de zile, mizeria protejată de automobilele parcate, este măcinată şi împrăştiată de ploi şi vânt, făcând un aer murdar, încărcat cu microbi, curând poate, chiar toxic şi periculos. Nu mai spun că acesor mizerii, care se tot acumulează pe zi ce trece, se mai alătură şi „producţia” proprie a câinilor comunitari, la anumite perioade te timp, chiar cadavrele acestora, a unor localnici mai puţin civilizaţi şi multe alte resturi menajere care intră, uşor, uşor în descompunere. Abia după măcinare şi patina timpului, ele ajung, cu siguranţă în plămânii oamenilor. Ele nu se descompun, se transformă în aer viciat şi nociv, murdar, urât mirositor şi greu de respirat. Nimeni, din câte am văzut eu, nu ia în calcul şi curătenia străzilor, măcar la anumite intervale de timp. Este o ignorare totală a acestui aspect. Edilii se întrec în brazi şi instalaţii de iluminare, în chichuri şi zorzoane fără folos, doar pentru a se imprima în conştiinţa publică, doar pentru a justifica aprent intersul pentru cetăţean, dar fără folos. Cetăţeanul bucureştean respiră acelaşi aer,din ce în ce mai plin de microbi şi mizerie, şi la lumină multicoloră şi pe timp de noapte. Şi treaz şi în timp ce doarme. Dar să vă explic şi cum stă această chestiune în America, deşi, cât am stata acolo am cam înjurat metodele lor „inumane”,cu cea mai adâncă ură. Nu sunt plăcute, dar sunt utile şi inevitabile, dacă oamenii doresc să trăiască civilizat şi să respire un aer proaspăt şi curat.

New York este unul din cele mai aglomerate mari oraşe din lume. Dacă în timp de, să zic 10 minute, în Bucureşti se aruncă pe jos 10 beţe de chibrit şi 100 de ţigări, acolo se aruncă de sute de ori, poate de mii de ori,  mai multe, datorită numărului mare al locuitorilor. Fără măsuri deosebit de precise şi impuse cu hotărîre şi fermitate, oraşul era sufocat şi mort de multă vreme. Însă pe fiecare străduţă, avenue, drive, street, circle, road, connection sau ce altă denumire mai pot avea străzile, la fiecare intersecţie este un semn, denumit de români, „mătura”, care te obligă să-ţi muţi maşina, de câteva ori pe săptămână, la ore fixe. Regula este, în general, luni şi joi, între ora 8 şi ora 10 dimineaţa, pentru partea stângă a străzii, marţi şi vineri, între aceleaşi ore, pentru partea dreaptă. Sau invers. Cert este că dacă maşina ta este parcată, atunci când indicatorul îţi spune să nu fie acolo, pentru ca să fie măturată, aspirată şi spălată acea parte a străzii pe care tu erai parcat, amenda cea mai mică este de 115 dolari. În cazuri frecvente de încălcare a regulii, maşina este ridicată şi te costă o zi întreagă să o cauţi şi circa 500 de dolari să o ridici. E opţiunea ta dacă vrei să faci asta zilnic, pentru că este totuşi o ţară liberă. Interesant este şi faptul că nu interesează pe nimeni ce faci tu şi unde îţi duci maşina în acele două ore, dar fără eroare, în acel interval, trece o maşină cu o perie care curăţă praful, furnzele şi hârtiuţele şi apoi, una care aspiră şi spală, dacă e cazul. După această toaletare, poţi să parchezi din nou în acel loc ori să cauţi altul, mai aproape de casa ta. Mai este o alternativă, cea a garajelor, însă costă între 4-5 sute şi aprope 2 000 de dolari pe lună. Nu este plăcută nici una din variante, însă oraşul denumit, nu de gebeaba, „imperiu” devine, zi de zi, mai curat. Şi nu se acumulează mizeria, aşa ca la Bucureşti.

Aparent, pentru români pare de neconceput acest aspect, invocând marele număr de maşini, aglomeraţia şi lipsa spaţiilor de parcare. Totuşi, Bucureştiul nici  măcare nu se află pe lista celor mai aglomerate oraşe din lume, iar dacă la New York şi în toată America s-au găsit soluţii, ele trebuie găsite şi la Bucureşti. Obligatoriu, doar să dorească cineva. Şi să folosească şi banii cetăţenilor, în acest scop şi sens. Evident nu este o măsură populară, dar ea trebuie luată înainte de a deveni imperativă. Şi nu mai e mult până atunci.

Anunțuri

Legătură permanentă 12 comentarii